Tarife tratamentul glaucomului

Cititi si despre xantelasma.

Glaucomul se manifesta, in primul rand, prin cresterea tensiunii intraoculare care are ca efect o atrofie progresiva a fibrelor nervului optic. Netratat acesta poate duce la orbire. Din pacate, cauzele acestei boli nu sunt foarte clar definite. Cu toate ca tensiunea intraoculara este factorul cel mai important, este foarte greu de depistat la timp o presiune anormala, in conditiile in care fiecare pacient are propriile-i limite vizavi de tensiunea intraoculara. Factorii de risc insa sunt bine delimitati si cunoscuti. Printre acestia, cei mai importanti sunt: varsta de peste 40 de ani, rude cu glaucom, hipertensiune sau hipotensiune arteriala, sindromul Raynaud, sindroame migrenoide, diaaetul zaharat, dislipidemiile, viciile de refractie cum ar fi miopia severa sau hipermetropiile mari. De aceea  tratamentul glaucomului trebuie sa fie diferentiat, adaptat. Doar medicul curant poate stabili strategia de tratament. Se incepe cu prescrierea de picaturi, iar daca acestea nu dau rezultat se trece la tratamentul cu laser si interventiile chirurgicale. Insa tratamentul glaucomului are in vedere, in primul rand, reducerea presiunii intraoculare prin reducerea cantitativa a fluidului produs in ochi. Trebuie retinut ca indiferent de tratamentul glaucomului aplicat, acesta nu dispare.

Tratamentul glaucomului:

- cu picaturi

- cu laser

- interventie chirurgicala

Pentru ca presiunea intraoculara crescuta este un factor major de risc in glaucom, mijloacele terpautice urmaresc tocmai scaderea presiunii ridicate. In practica clinica sunt trei tipuri de mijloace terapeutice: terapia cu medicamente, terapia cu laser si interventiile chirurgicale.

Se utilizeaza si medicamente care scad presiunea intraoculara dar doar in cazul in care exista un diagnostic cert ca presiunea este crescuta si ca este vorba de glaucom. Un medicament poate fi considerat eficient pentru tratarea glaucomului atata timo cat presiunea intraoculara va fi mentinuta in jurul unor valori acceptabile si leziunile papilei optice vor stagna.

Daca un medicament nu mai este eficient sau produce reactii adverse suparatoare atunci acesta ar trebui eliminat din schema terapeutica. Pentru a se putea obtine un mai bun efect de scadere a tensiunii intraoculare se pot face asocieri intre unele clase de medicamente precum inhibitorii de anhidraza carbonica sau betablocante.

Scopul tratamentului cu medicamente este stiparea evolutiei afectiunii si evitarea interventiilor chirurgicale. Cu toate acestea leziunile pot sa evolueze independent de la nivelul presiunii intraoculare.

Terapia cu laser urmareste imbunatatirea drenajului umorii apoase si in acest caz se va actiona asupra retelei trabeculare. Va recomandam ca terapia sa se foloseasca atunci cand medicamentele nu mai sunt eficiente.

Tratamentul chirurgical va fi insituit abia in ultima instanta, atunci cand toate celelalte tipuri de terapii au dovedit faptul ca sunt ineficiente. Pentru a imbunatati drenajul umorii apoase, va recomandam sa realizati o comunicarre intre camera anterioara a globului ocular si regiunea subconjunctivala. Daca procedeul nu este incnunat de succes se poate trece si la utilizarea sistemelor de drenaj artificiale plasate subconjuncitval.

Pentru a stopa evolutia nefavorabila a bolii va recomandam sa asociati maxim trei medicamente. Atunci cand aceasta terapie se dovederste a nu fi eficienta se va trece la realizarea unui tratament cu laser. In ultima faza daca afectiunea nu este oprita din evolutie cu medicamente sau cu ajutorul laserului se va trece la initierea tratamentului chirurgical. Acest tratament si cel cu laser pot sa fie sustinute de un tratament pe baza de medicamente.